Totusi aceasta postare are un scop precis – sa povestesc ce mai face Sofia, la 7 luni de la activarea implantului. Perioada care a trecut a fost foarte intensa pentru noi, cu satisfactii imense, dar si cu dileme, nesigurante si cautari.

Din punct de vedere auditiv, Sofia a facut progrese extraordinare. Recunoaste toate sunetele familiare din casa si de pe strada, masina de facut paine, un latrat de caine, o voce de copil. Toate acestea i le-am “predat” unul cate unul – cand auzea un sunet nou, ii aratam sursa lui, in mod repetat, pana cand il invata. In mediu fara zgomot – in casa – ne aude si daca o strigam aproape soptit. Aude si recunoaste muzica si incepe sa se batzaie instant. Imi amintesc momentul de victorie de la nici 2 luni de la activare, cand a recunoscut o piesa muzicala care incepuse la calculator, in alta camera. Sau acum, pe strada, recunoaste o sirena de Politie  / Salvare de la prima nota, imi indica cu un degetel ridicat ca aude ceva cunoscut si urmarim impreuna pana ce trece masina respectiva, pe urma ii spune “Pa!”

S-a imprietenit si cu aparatul – procesorul de sunet – pe care il poarta tot timpul cat e treaza (cu exceptia baii).  Nu vrea sa renunte la el nici inainte de culcare, asa ca o las sa il poarte si i-l scot de la ureche dupa ce adoarme. Ocazional, mi-l mai da si mie sa-l port, sau papusilor ei. Sa fie egalitate

In ceea ce priveste limbajul receptiv (cuvintele / propozitiile al caror sens il cunoaste), si aici progresele sunt fantastice. Intelege din ce in ce mai multe lucruri din ceea ce ii spunem, chiar si fara a ne privi – fraze simple (mergem afara, Sofia face baie, du asta la gunoi, hopa sus etc). Noua fiecare acumulare ni se pare o victorie extraordinara, pentru un copil care pana acum 7 luni nu auzea decat sunete de la 100 de decibeli in sus (adica -  mai nimic), acum reactioneaza atat de prompt la sunete, la vorba,  incat pentru noi e un prilej de continua mirare.

Din punctul de vedere al vorbirii (limbajul expresiv), si aici suntem foarte multumiti.  Fiecare sunet nou, fiecare silaba cucerita si corect pronuntata inseamna insa multa munca, multa repetitie a cuvintelor familiare, “lectii” predate in joaca sau dimpotriva, organizat, la masuta, cu cartonase si desene. E o munca continua, unui copil cu implant trebuie sa i se vorbeasca clar, in cuvinte simple si putine la inceput,  pe cat posibil din fata (labio-lectura o va ajuta mai tarziu, la scoala si in medii zgomotoase, pentru a completa informatia auditiva).  Pentru a-l invata corect pe “t” de exemplu, zile la rand am suflat pe rand intr-o sticla de plastic, ea cu manutele pe sticla pentru a simti cum vibreaza cand eu pronuntam sunetul, apoi ea cu gurita aproape de sticla si incercand sa repete si sa obtina acelasi efect. Pentru fiecare progres, o incurajam cu entuziasm, chiar si cand rezultatul nu e perfect, dar o stimulam sa incerce din nou. Acum are in vocabular aproape 40 de cuvinte, unele inca sunt folosite doar cand le vede pe cartonase, dar altele i-au intrat deja in vocabularul zilnic si le spune cu mare placere, uitandu-se la noi pentru a primi incurajari si aprobarea noastra (“Da, Sofia, e Ham-ham acolo! Ce face Ham? Papa? ect…”). Ca la orice copil care incepe sa vorbeasca, de multe ori omite una din silabe, dar noi ii oferim intotdeauna varianta corecta pentru a putea in cele din urma asimila cuvantul intreg.

Ar mai fi multe de spus … e un drum lung, acesta de a cuceri lumea cuvintelor dupa doi ani in care fetita noastra nu a auzit pe nimeni vorbind…Ne bucuram insa ca ea e sanatoasa, fericita, comunicativa…

O sa atasez si niste poze din aceasta ultima jumatate de an, Sofia a crescut foarte mult, a inflorit parca, probabil si datorita implantului si experientelor noi pe care i le ofera.

In data de 17 aprilie, intr-o sambata, ne-am adunat – cele 3 familii ale copiilor implantati in martie – pe teren neutru, pentru momentul atat de important al activarii implantului. D-na dr audiolog Serban era deja acolo, la fel si Conf. dr Dan Gheorghe, care a participat la operatii alaturi de medicul german. Noi parintii eram foarte emotionati, nu stiam exact la ce sa ne asteptam, reactiile copiilor suint variate in astfel de cazuri, de la tresarire, incercarea de alocaliza sunetele, pana la plans.

Primul a intrat Matei, colegul nostru de “suferinta” si de camera in timpul saptamanii cat am stat internate. Sofia a slujit de mascota in timplul activarii procesorului lui Matei, care a cerut insistent sa fie si ea prezenta pentru a se putea concentra mai bine Din fericire, au fost amandoi cuminti si astfel activarea procesorului de sunet al lui Matei a decurs foarte bine.

Dupa aceea am urmat noi, parintii Sofiei, si bineinteles, “impricinata”. Care s-a comportat bine, a dat semne ca detecteaza ceva nou in jurul ei, a cantat la toba cu mare elan si a facut din acest moment unul de care ne aducem aminte cu placere.

Ce a urmat apoi? Obisnuirea copilului cu aparatul – partea externa a implantului trebuie purtata tot timpul cat copilul este treaz – familiarizarea cu sunetele ambientale (sonerie, zgomotele facute de aparatele electrice din casa etc), familiarizarea cu vocile noastre si cu numele ei, si bineinteles logopedie intensiv, la cabinet cu d-na logoped Fotescu, si acasa, cu mine. Intre timp au mai avut loc doua reglaje ale procesorului, acum Sofia poate percepe orice sunet mai puternic de 40 decibeli, important este ca aceste sunete sa fie “decodate” de creier dupa sursa si intelesul lor, si nu ca simple zgomote. Asta este munca pe care o facem acum, sustinut, dar si in joaca, pentru a nu obosi un copil de doi ani, a carui rabdare si putere de concentrare sunt inca limitate.

Dar, suntem pe drumul cel bun, Sofia acum articuleaza corect silabele pe care le pastrase din perioada “pre-implant” (ma, ba, va, la), raspunde cand este strigata (de voci familiare), detecteaza muzica si incepe sa danseze, ne arata ca aude diverse lucruri si, in general, progreseaza conform asteptarilor.

O sa incerc sa postez mai des, pentru a pastra acest jurnal si pentru a oferi celor direct interesati informatii pe care le vor gasi poate utile.

Am atasat doua filmulete de la activarea implantului Sofiei, pentru cine este interesat!

Maine e 15 martie, si Sofia va primi, pe cale chirurgicala, implantul cohlear care o va ajuta sa auda.

E o zi importanta pentru familia noastra, si cruciala pentru Sofia, desi ea mititica nu stie ce i se va intampla.

Profesorul Roland Laszig vine din Germania sa opereze 3 copii romani, printre care si Sofia. Ceilalti doi sunt: Matei, un baietel de varsta Sofiei, si Simona, o adolescenta de 17 ani. Doctorul Gheorghe de la spitalul Marie Curie – unde are loc operatia- il va asista pe prof. Laszig.

Speram ca interventia sa dureze putin, Sofia sa suporte bine starea “de dupa” si sa isi revina repede.

Peste aproximativ o luna implantul va fi activat si atunci pentru Sofia va fi ca si cum s-ar naste a doua oara. Cati copii cu problema ei au aceasta sansa?… Din pacate, prea putini… Dar asta face subiectul altei discutii.

Eu imi doresc ca operatia sa fie un succes – implantul va fi testat in sala de operatii, pt ca medicul sa se asigure ca e functional- , Sofia sa isi recapete buna dispozitie cat de repede dupa operatie, si sa ne intoarcem cu bine acasa atunci cand dr va decide ca e momentul.

Sentimentele parintilor in astfel de cazuri sunt amestecate, de la exaltare pentru ca facem ceva bun si important pentru fetita noastra, pana la teama de necunoscut, deoarece e prima ei interventie si prima internare de acest gen. Speram sa fie si ultima!

O sa pun aici linkul la povestea operatiei de implant cohlear, asa cum a vazut-o Luana, o fetita dragalasa pe care am cunoscut-o recent, operata in acelasi loc, tot de Prof. Laszig, in noiembrie anul trecut. Speram ca si la noi lucrurile sa decurga la fel de bine, si in curand sa stam cu Luana la povesti!

Parca mai ieri veneam acasa de la maternitate tinand in brate un botz brunet si ciufulit si vociferator

Acum e o mica domnisoara mai degraba blondina, constienta de farmecele ei, cu preferinte ferme si in general cuceritoare

Ce ii urez fetitei mele la 2 ani?

In primul rand – tot binele din lume, sa o ocoleasca orice necaz , mai mic sau mai mare, sa fie mereu sanatoasa, sa isi pastreze veselia si sa ii sporeasca frumusetea! Si la anul pe vremea asta, sa stam la povesti amandoua! Asta ii doresc cel mai mult! La Multi Ani, iubita mica a mamii!

Inca nu imi vine sa cred ca au trecut doi ani de cand o avem (in afara burticii) – ce ani frumosi, dar si complicati si obositori cateodata … dar tot de la Sofia ne vine si energia, si curajul de a merge mai departe. Pentru ea varsta de doi ani este foarte importanta, deoarece peste nici doua luni va avea operatia de implant cohlear, si dupa aceea va incepe perioada indelungata, deloc usoara, dar extrem de importanta a recuperarii auzului si vorbirii. Imi doresc sa fim si noi puternici si sa nu ne slabeasca nici o clipa vointa de a-i fi mereu alaturi si a o ajuta asa cum merita.

La Mult Ani Sofia! Iti multumim ca existi!

In curand se vor implini doi ani de cand o avem pe Sofia. Doi ani minunati, absolut plini, doi ani in care am aflat ce inseamna sa fii mama, sa fii responsabila pentru o persoana care depinde de tine, sa ai griji multe si uneori coplesitoare, sa iti iubesti copilul atat de mult incat nici un alt sentiment nu e la fel de intens. Sa fii fericit pentru fiecare progres, fiecare zambet, fiecare imbratisare…

Sofia s-a nascut in ianuarie, si aceasta luna e oarecum luna ei. Si pentru ca nu am mai povestit de mult despre ispravile domnisoarei, o sa incerc sa adun acum cateva ganduri despre ce inseamna viata cu Sofia. Dar stiu deja ca nu o sa fie doar cateva randuri

Ritualuri
Ohooo, avem destul de multe, toate sunt foarte importante pentru Sofia, careia nu-i place sa-i fie deranjate tabieturile.

Curatenia si ordinea
Cand spal rufe, se infiinteaza cu ligheanul in fata masinii de spalat , inca de la primele rotatii ale acesteia. Cu greu o pacalesc sa astepte pana la sfarsit, revine periodic sa verifice daca s-a terminat ciclul de spalare. Cand intr-un final se poate desfasura, scoate rufele din masina, le pune in lighean, le indeasa si impreuna le ducem pe balcon. Ea tine de o margine a ligheanului si are senzatia ca il duce singura, deci e atat de incantata, incat maraie ca un tigrisor )

Dupa ce mami sau tati duc gunoiul, Sofia, careia nu-i scapa nimic, trage de sertarul unde stie ca sunt sacii de gunoi. Cu putin ajutor, desface unul. Il scutura bine si il depune in cosul de gunoi, ruland marginile peste marginea acestuia. Se aplauda singura

Putinele noastre covorase nu trebuie sa aiba colturile intoarse, nu! Sofia le intinde la loc, frumos, asa cum ar trebui sa arate intr-o casa cu copii cuminti…

Papusile-bebelus trebuie dezbracate, sterse si spalate cu sapun lichid din dozatorul special (ce bine ca nu e real!) de cateva ori pe zi.

Servetelele umede sunt foarte bune pentru sters: papusi, parchet, geamuri, nasul propriu si al cui mai e in preajma. In mod repetat si destul de viguros.

La masa, Sofia se murdareste intentionat cu mancare, pentru a primi un servetel ca sa se stearga pe degetele. Daca sunt firimituri pe masa, isi ridica castronelul pentru ca cineva sa curete dedesubt.

Baita
Sofia are un ceas interior care-i spune ca e ora de baie, prin urmare nu e chip sa amanam. Tati a obisnuit-o cu ritual stil SPA, cu baie cu spuma, talassoterapie si masaj dupa. Daca vrei sa-i faci doar dus, nu mai merge. Pune singura dopul la cada si desface flaconul cu spuma, iti arata sa ii pui cat stii tu ca trebuie. In cada, se joaca cu spuma, cu jucariile, repeta principiul lui Archimede cufundandu-le in apa si amuzandu-se cand sunt impinse in sus de o forta egala…parca asa suna, nu? Se spala singura, mai ales pe burtica si picioruse. Nu suporta sa fie clatita pe par, plange, preventiv inainte de a se intampla. Isi baga intentionat nasul in apa, cerand prosopul pentru a fi stearsa. La final, infasurata in prosop, arunca in jur cele mai stralucitoare zambete de care e capabila, mai ales cand se vede in oglinda din baie. E momentul de glorie al zilei, aceasta trecere in bratele lui tati catre dormitor, unde va fi cremuita, masata si imbracata de culcare.

Dragaleala
Ma-ma, ma-ma, se aude prin casa, mai ales cand e seara si Sofia e obosita si are nevoie sa stea lipita de mami, sugandu-si degetelul. Dupa ce am intarcat-o la un an si o luna, desi a depasit momentul respectiv cu naturalete si aparent nederanjata, a inceput sa isi suga degetul mare, ba de la mana stanga, ba de la dreapta. Acum are o batatura la fiecare incheietura. In paralel cu degetelul, trebuie neaparat sa simta caldura pielii cuiva – probabil tot reminiscente din dulcea perioada a alaptatului, cand, in timp ce papa, isi odihnea o manuta pe pieptul meu. Deci cu manuta libera mi se agata de gat, ma mangaie pe obraz sau cotrobaie prin decolteu . Cand eu lipsesc, isi baga singura manuta in san, a desoperit ca si ea are pielicica proprie numai buna de ciupit in chip de alinare Oricum, aceste momente fac deliciul familiei, o Sofie lipicioasa e aproape surprinzatoare – dupa cata energie are in restul timpului.

De pupat, nu ne pupa, dar cand plecam intinde obrazul spre a fi pupata, cu un gest de printesa.

Cand ma intorc de la serviciu, nu imi sare in brate, ci imi povesteste ce a facut, incepe sa arate tot ce stie: se invarte, sare pe loc, danseaza, imi aduce o jucarie,…intocmai ca un catelus.

Cum comunicam
Comunicarea cu un copil hipoacuzic de nici doi ani e altceva decat comunicarea cu un copil care aude normal. Ne folosim mai mult de gesturi, mimica, exemplul personal. Avem un set de “coduri”, fie aparute spontan, fie invatate constient, care ne fac viata mai usoara din acest punct de vedere. Sofia isi pune obrazul in palme pentru a arata ca vrea sa doarma, pufaie si isi flutura manuta in fata nasului pentru a ne anunta o productie mirositoare in pampers, face cu degetele un gest de “penseta” pentru a cere stafide, fulgi de cereale sau altceva bun de ciugulit. Plescaie cand te vede mancand si ii e si ei pofta, deschide gura mare si face aaa daca nu e pofta, ci foame. Cand nu reuseste sa faca ceva, cand papa bun se termina sau ceva cade pe jos si se strica, foloseste ridicarea din umeri care spune ca “nu mai e!”. Dupa ce o schimb de pampers, trebuie neaparat sa il “cantareasca” in mana, sa se bucure ca e greut asa cum ne bucuram noi, si apoi sa se aplaude si sa il duca la gunoi, foarte mandra. (Sofia e o mare amatoare de lauda de sine, se aplauda toata ziua). Si cate si mai cate…In rest, eu ii cunosc bine silabele, cred ca le foloseste constient si le combina intr-un anume fel pentru a exprima anumite lucruri. In momentul de fata, cele mai folosite sunete, simple sau in combinatii, sunt ma-ma sau mam-mam, va-va-va sau vu-vu , ba-ba, la-la cu varianta le-le-le, oooo, eee, gai-gai, vau-vau, ala-ala si altele de care nu-mi aduc aminte acum. Nu e la nivelul de doi ani, clar, dar fara aparatele auditive si mai ales fara exercitiile de logopedie de la cabinet si de acasa nu am fi fost nici macar aici.

Manute pricepute
Sofia, asa mi s-a parut mie, a fost intotdeauna indeminatica cu manutele. Ii place sa cotrobaie si sa mestereasca, sa desfaca si sa repare, bineinteles lucrurile care o intereseaza. Deschide singura protectiile de dulapuri, nimic nu mai e secret – a avut o perioada in care, daca le vedea deshise, le inchidea pentru ca asa ne vazuse pe noi. Acum le deschide. Desurubeaza capace, deschide cutii, adora sa presare condimente, sare sau ierburi aromate, sa desfaca painea in firimituri. Mananca singura de cateva luni bune, cu ceva pierderi colaterale, dar le suportam stoic Isi incheie singura centura de la scaunul de masa, si oricare centura care se prinde pe acelasi principiu. Se dezbraca de pulovere, jachete, pantaloni, ciorapi lungi si sosete. Isi scoate body-ul maieu, scotand mai intai manutele, ruland body-ul in jos – si apoi scapa de el rapid. Isi infasoara esarfe in jurul gatului, asa cum fac eu, imi fura si poarta ceasul, margelele sau bratarile.

Somnul
Aici – ar trebui sa scriu un roman. Asa ca o sa-mi adun energia pentru alta data…

Mamosenia
Sofia e mamoasa si in sensul de – materna, protectoare. Ia copiii din parc de dupa umar sau de manuta, ii ciufuleste, ii mangaie sau le da din mancarea ei, fara a fi rugata. Daca mergem in vizita undeva unde sunt animalute, le ofera cana ei cu apa sau biscuitele. Pe noi acasa ne hraneste fortat – o inghititura mami, una tati, si daca o refuzam e aproape jignita. Adesea ne hraneste cu lucruri imaginare, firimituri, sau chiar “bucati” de lumina din varful filamentelor de fibra optica (de la lampa cu acelasi nume). In general, orice jocuri tip “pretend” sunt prilejuri pentru a-si etala calitatile de viitoare mamica.

Ce nu ii place Sofiei, desi conform standardelor varstei ar trebui: sa se dea pe tobogan, sa puna cuburi unul peste altul, sa se uite la desene. Mai avem timp, nu?

De ce nu sunt consumatorii americani (parintii, in speta) multumiti de continutul acestor filmulete pentru bebelusi si copii mici, filmulete ce au inregistrat atat de mult succes din ’97 incoace?

Pentru ca s-a dovedit ca vizionarea constanta a filmuletelor Baby Einstein nu le-a transformat copiii in genii!!!

Dooooh…..

Cat de stupid sa fii ca sa crezi ca daca iti abandonezi bebelusul zilnic cu orele in fata televizorului, indiferent ce ruleaza acolo, indiferent ca e film, desen animat sau publicitate, fara sa interactionezi cu el, fara sa ii explici ce vede, fara sa folosesti imaginile de pe ecran ca un prilej de invatare, va deveni un geniu?

Cat de mult poti gresi, ca sa crezi ca un ecran colorat poate inlocui interactiunea copil-parinte? Sau ca exista ceva pe lumea asta ce poate inlocui educatia transmisa direct, prin efortul personal al persoanelor care se ocupa de un micut?

Ma mir si ma mir din nou …

Si totusi, o organizatie (de altfel bine intentionata, presupun) a reusit sa plaseze aceasta culpa asupra companiei si sa ii faca vinovati in ochii consumatorilor de ceva ce nu aveau cum sa pretinda sau sa intre-prinda niciodata.

Ca sa se inteleaga bine: si Sofia urmareste Baby Einstein, dar cu mine alaturi; interactionam cu personajele de pe ecran, apasam pe butoane, ii imitam etc … impreuna. Mie filmuletele mi se par inofensive, placute si chiar haioase, altfel nu le-as folosi. Dar nu le-as putea atribui puteri pe care nu le au.

de Eva Teodorescu

Moto: „Dacă lumea ar putea privi cu adevărat şi ar putea vedea ce este în spatele imaginii lui Walt Disney l-ar distruge, l-ar bate şi l-ar târî pe străzi. Asta ar face lumea dacă ar cunoaşte scopul principal al lui Disney.” – declaraţie a unui maestru mason „iluminat”

Regatul magic al lui Walt Disney, celebrul producător de desene animate, a devenit o instituţie americană care influenţează oamenii din întreaga lume şi îşi pune amprenta asupra vieţilor lor, din leagăn până în mormânt. Dincolo de grandoarea aparentă a lui Disney şi a creaţiilor sale se ascund cele mai groteşti aspecte de ocultism negru pe care le-a văzut lumea până acum.

Cine a fost cu adevărat Walt Disney?

Admirat pe întreg globul, ipostaziat de biografia sa oficială într-un om de o moralitate ireproşabilă, „născut pentru a face lumea să viseze”, Walt Diseny este inventatorul şi cel mai mare producător de desene animate, creatorul Imperiului Disney, care a revoluţionat cea de-a şaptea artă şi industria turismului. Redutabil om de afaceri, „magnatul divertismentului”, a făcut din compania sa un gigant mondial, iar din numele Disney marca de elită a industriei divertismentului şi cea mai respectată marcă din SUA (conform unui sondaj de opinie recent). În 43 de ani de carieră, a produs peste 600 de filme şi desene animate. A primit 950 de premii şi titluri onorifice şi este deţinătorul a 26 de premii Oscar.
Câţi cunosc oare şi faptul că Walt Disney era francmason în Ordinul DeMolay, iar semnătura sa conţinea ocultată cifra 666 ? Că a lucrat mulţi ani ca agent FBI sub acoperire? Sau că a fost acuzat că ar fi pedofil?

Vă prezentăm mai pe larg câteva date din bibliografia sa oficială. Walter Elias Disney (5 decembrie 1901 – 15 decembrie 1966) a fost regizor, producător, animator, scenarist şi antreprenor american. Co-fondator (alături de fratele său, Roy O. Disney) al studioului Walt Disney Productions, Walt a devenit unul din cei mai cunoscuţi producători de film din lume. Compania sa, cunoscută acum sub numele de Disney sau The Walt Disney Company, are venituri anuale de peste 30 de miliarde de dolari şi este cotată ca fiind a 48-a companie în topul celor mai mari 500 de companii din lume. Disney deţine la ora actuală cinci studiouri cinematografice, nouă canale de televiziune, inclusiv ABC, 21 posturi de radio, şapte cotidiene, câteva edituri, zeci de hoteluri, câteva aeroporturi şi un lanţ de parcuri de distracţii gigant. Este una din cele mai mari companii de producţie de la Hollywood. Disney a achiziţionat şi studiourile Pixar, astfel luând naştere cel mai mare studio de animaţie din lume, Disney/Pixar.

Disney şi echipa sa au creat filme celebre precum: „Albă ca Zăpada”, „Cartea Junglei”, „Pisicile aristocrate”, „Frumoasa şi Bestia”, „Pinochio”, „Fantasia”, „Dumbo”, „Bambi”, „Alice în Ţara Minunilor”, „Peter Pan”, „Cenuşăreasa”, „Doamna şi vagabondul”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „101 dalmaţieni”, „Regele leu,” „Mary Poppins”, „Insula comorii”, „20.000 de leghe sub mări” etc, şi unele din cele mai cunoscute personaje: Mickey Mouse, Pluto, Goofy, Donald, Tom şi Jerry, Tweety etc. Producţii recente de succes ale studiourilor Disney sunt: „Toy Story”, „Compania monştrilor”, „În căutarea lui Nemo”, „Incredibilii”, „Bolt” şi „WALL-E”.

Haideţi să vedem mai de aproape cine a fost cu adevărat Walt Disney. Christopher Finch scrie în cartea sa „Art of Walt Disney: From Mickey Mouse to the Magic Kingdoms” – „Arta lui Walt Disney: de la Mikey Mouse la Regatul Magic”: „prin definiţie, figurile publice sunt cunoscute tuturor; totuşi chiar şi după discuţiile cu unii dintre cei mai apropiaţi asociaţi ai lui Disney este imposibil să sărim peste concluzia că de fapt nimeni nu l-a cunoscut cu adevărat. Mereu au existat aspecte ale personalităţii sale, care rămâneau ascunse.” Mulţi dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape s-au plâns că acesta era „arogant şi refractar“. Finch nu este singurul autor care a vrut să îi avertizeze pe cititori că imaginea oficială a lui Disney este falsă. De asemenea şi Leonard Mosley, unul dintre biografii lui Walt Disney scria în „Disney’s World” – „Lumea lui Disney”: „Împărtăşesc şi eu admiraţia generală faţă de un om ale cărui creaţii cinematografice au fost mereu atât de inspirate şi spirituale, dar diferenţa dintre mine şi cei care îl idolatrizează, negăsindu-i nicio greşeală, este că eu îmi doresc să cunosc faptele, oricât de fantastice ar părea la prima vedere, deoarece ştiu că foarte mult din adevăratul Walt Disney a fost ascuns, în mod intenţionat. Caracterul acestui om avea mari lipsuri.”

Ce se ascunde în spatele imaginilor perfecte

Cum a reuşit Walt Disney să-şi construiască imaginea de om cu o moralitate ireproşabilă? În timp ce Hollywood-ul era frământat de scandaluri, în compania fondată de Walt Disney erau aplicate standarde stricte. În anii ’30, Disney avea un cod al uniformei, care le cerea bărbaţilor să poarte cravată, iar femeilor fuste de culoare închisă. Dacă vreun bărbat se uita provocator la o femeie la studiourile Walt Disney, risca să fie dat afară imediat. În anii ’50, dacă vreun angajat era auzit spunând nu contează ce fel de înjurătură era concediat instantaneu, indiferent cine era. Disney nu le permitea angajaţilor săi de sex masculin să aibă păr pe faţă, deşi el însuşi purta mustaţă. Nu era admis să existe alcool în cadrul studiourilor, deşi el însuşi consuma o cantitate foarte mare în biroul său. La început, Walt nu le permitea artiştilor săi să deseneze personaje nud. Aceste reguli stricte nu izvorau dintr-o adevărată convingere morală, ci din necesitatea de a se asigura că reputaţia Disney rămâne nepătată.

Astfel de reguli morale stricte sunt paravanul pentru a ascunde multe, de la un puternic sentiment de vinovăţie, până la ritualuri satanice. De exemplu, Hitler se spăla obsesiv pe mâini de mai multe ori pe zi. Şi despre Disney se povesteşte că se spăla pe mâini de mai multe ori pe oră, în fiecare oră. Walt Disney făcea eforturi mari pentru a menţine o imagine nealterată asupra afacerii sale. De exemplu, el a scris o reclamaţie foarte vehementă atunci când un personaj din desenele sale animate a apărut într-o reclamă la bere. La fel ca şi în cazul lui Billy Graham (cel mai renumit predicator baptist american din prima perioadă a secolului XX, mason de gradul 33), „iluminaţii” şi-au oferit toată susţinerea pentru promovarea lui Walt Disney.

Walt Disney era mason de grad 32. La casa sa de vacanţă din Palm Springs obişnuia să joace golf împreună cu Ed Sullivan şi Bob Hope, ambii masoni de grad înalt. Dacă Disney era atât de nepătat şi bine intenţionat, cum de avea astfel de prieteni apropiaţi?

Alt prieten apropiat al său era Ronald Reagan. Ambii erau masoni de grad înalt şi proveneau din medii socialiste, ambii erau informatori FBI şi ambii erau implicaţi în abuzuri făcute asupra „sclavilor” controlaţi mental. Walt a susţinut mereu, plin de generozitate, campaniile politice ale lui Reagan, iar acesta din urmă i-a oferit favoruri politice lui Disney, în calitatea pe care o avea de guvernator al Californiei. Ronald Reagan şi prezentatorul TV, „iluminatul” Art Linkletter, l-au susţinut foarte mult în public pe Disney… Printre ocultiştii faimoşi care au susţinut industria Disney pe parcursul timpului se numără: Bob Hope, Sammy Davis Junior, Frank Sinatra şi familia Clinton. Uriaşul parc de distracţii construit de Disney, Disneyland, a fost vizitat de-a lungul timpului de toţi preşedinţii americani, de la Dwight D. Eisenhower la George Bush Jr., împăratul Akihito al Japoniei, toţi regii „iluminaţi” ai Danemarcei şi ai Belgiei, cel de-al treilea preşedinte al Egiptului – Anwar El Sadat, Robert Kennedy, fostul dictator al Indoneziei – Suharto, şahul Iranului – Mohamed Reza Pahlavi.

Disney a primit de la începutul carierei sale premii de recunoaştere de la multe organizaţii promotoare ale Noii Ordini Mondiale, cum ar fi loja masonică B’nai B’rith, de la care a primit titlul de „Omul anului”; Camera de Comerţ i-a dăruit în anul 1936 premiul anual „Tânăr remarcabil”; instituţiile Yale şi Harvard i-au dat medalii de onoare. „Cei care se ocupau de imaginea lui Disney exercitau o presiune imensă asupra oricui insinua măcar că Walt Disney nu ar fi arhetipul perfecţiunii binevoitoare şi al moralităţii ideale,” declară Leonard Mosley în cartea sa „Disney’s World”.

„În spatele faţadei plăcute a lui Disney se găsesc producţii de filme hard porno, snuff (filme care presupun filmarea unei crime), prostituţie, controlul minţii precum şi atragerea mai multor generaţii de oameni către practicile de vrăjitorie”, susţine Fritz Springmeier în cartea „Deeper Insights into the Illuminati Formula”. În America, nimeni nu a mai vândut ocultismul negru şi vrăjitoria aşa cum au făcut-o fraţii Disney. Film după film, acestea au fost aduse în atenţia publicului sub masca aşa-zisei distracţii. De exemplu, „Întoarcerea de pe muntele vrăjitoarelor” a fost una dintre cele mai mari promovări făcute vreodată vrăjitoriei.

Vincent Price a fost unul dintre principalii ocultişti care a introdus în lume multă oroare ocultă prin cărţile şi scenariile pe care le-a scris. A lucrat câteva proiecte pentru Disney şi a fost vocea lui Ratigan din „Marele şoricel detectiv”.

În ce priveşte filmele pentru adulţi, la un moment dat Disney a rămas dator sindicatelor. Pentru a putea plăti datoria, a început în secret să producă o cantitate mare de filme porno. Fritz Springmeier afirmă că directorul Joe Roth al studiourilor Walt Disney se ocupa de asemenea cu conducerea studiourilor Touchstone, Miramax, Hollywood, „care sunt toate create pentru a ascunde producţia de filme pentru adulţi aparţinând lui Disney”.

Walt Disney şi guvernul SUA

Înaintea celui de-al doilea război mondial, FBI şi CIA l-au recrutat pe Walt Disney ca informator. Documentele obţinute recent din arhivele FBI arată clar că Walt Disney a fost agent informator plătit al FBI-ului. Aceleaşi documente secrete dezvăluie faptul că Walt Disney a fost mai târziu promovat într-o funcţie importantă şi alţii îi raportau lui. Şi scriitorul Marc Eliot susţine că, în 1940, şeful FBI din acea vreme, John Edgar Hoover, i-a propus lui Walt Disney să devină informator al serviciilor americane de informaţii interne al SUA. Eliot povesteşte că Disney era un conservator notoriu şi avea slăbiciune pentru tot ceea ce era american. Cu toate acestea, despre Disney se vehiculau şi anumite zvonuri cum că acesta era informator dublu, servindu-i şi pe sovietici.

Walt nu a avut nicio remuşcare să participe la „vânătoarea de vrăjitoare” declanşată în vremea aceea în citadela filmului împotriva acelora care simpatizau cu comunismul. Aceasta a pus pe jar Comisia pentru Activităţi Antiamericane a Congresului, printr-o interminabilă perindare de martori „prietenoşi” care şi-au denunţat prietenii, acuzându-i de comunism şi antiamericanism şi ruinându-le cariera.

Colaborarea cu FBI i-a servit lui Disney pentru a-şi controla personalul de desenatori cu înclinaţie spre grevă, nemulţumiţi de locul de muncă şi având tendinţa de a se înscrie în sindicat pentru a protesta faţă de salariile mizere oferite de patron. Unul dintre desenatori, care s-a confruntat cu represalii pentru că a participat la o grevă în 1941, a mărturisit că „Disney a refuzat să recunoască talentul desenatorilor săi care au lucrat ore în şir în laboratoarele sale la preţuri scăzute şi care au rămas nişte iluştri anonimi.”

În 1993, atunci când a apărut ştirea că Disney a lucrat ca agent secret pentru FBI, fostul şef al CIA, William Hedcock Webster, a contribuit alături de familia lui Disney la acoperirea acestui scandal. Webster a apărut la TV şi a spus că Walt nu a avut niciodată legătură cu FBI-ul. Unul dintre multele cazuri scandaloase în care era implicat Walt era acela al unei fetiţe de şase ani, Rose Marie Riddle, care fusese abuzată sexual şi dispăruse în 1961. Conform documentelor din arhivele FBI, agentul FBI W. G. Simon fusese cel care se întâlnise cu Walt pentru a discuta despre acest caz. Acelaşi Simon este una dintre persoanele care au declarat mincinos pentru public cum că Disney nu ar fi fost niciodată agent FBI. Ne întrebăm de ce este atât de important pentru FBI şi CIA să ascundă faptul că Walt Disney a fost agent FBI?

Un alt fapt divers interesant este că de-a lungul timpului Disney a folosit în mod repetat metode nu tocmai cinstitie, dar sigure, de a obţine proprietăţi în teren. Acesta se înţelegea cu oficialii guvernamentali şi bancherii locali pentru ca familia sa, directorii Disney şi acţionarii Disney împreună cu familiile lor să reuşească să cumpere proprietăţile dorite pe care, după o anumită perioadă de timp, aceştia le vărsau în contul corporaţiei. Un exemplu ar fi Parcul de Istorie Americană din Virginia, din care Disney deţine 1800 de acri (peste 7284,42 hectare).

Mesaje subliminale sexuale în producţiile Dinsey

Pare greu de crezut că desenele animate cu care cresc copiii noştri abundă de mesaje sexuale subliminale? Vă oferim câteva astfel de exemple, pentru a vă convinge singuri. Internetul abundă de analize detaliate ale unor filme de desene animate produse de Disney, care ascund astfel de mesaje subliminale.

În „Mica Sirenă”, unul dintre turnurile castelului (a treia coloană de la dreapta la stânga) prezintă un organ sexual masculin în erecţie.

Chiar şi preotul care oficiază o nuntă în desenul animat intră la un moment dat în erecţie.

În spatele cuvintelor cântecului din Mica Sirenă „Kiss the girl…” se află un grup Jamaican care pronunţă cuvinte africane pentru a blestema fiecare persoană care priveşte.
În filmul Alladin, dacă rulaţi încet filmul el spune foarte repede ca să nu se înţeleagă „good teenagers, take off your clothes” – „dragi adolescenţi dezbrăcaţi-vă”.

Un alt desen animat faimos este “Pocahontas”. Faţă de povestea originală, Disney „a uitat” să precizeze că personajul principal se converteşte la creştinism.

Filmul animat “Lion King”– „Regele leu” conţine de foarte multe ori mesajul subliminal cu cuvântul „sex” şi „lie” (lie înseamnă a minţi). Dacă priviţi filmul Regele Leu cu încetinitorul, în multe imagini apare cuvântul sex. Una dintre cele mai evidente este în momentul când leul loveşte cu labele în pământ: În mijlocul particulelor de praf care se ridică, pe mijlocul ecranului, se formează cuvântul „sex”.

Mesaje subliminale cu cuvântul „sex” pot fi găsite şi în „Frumoasa şi bestia”.

“Gargoleys” este un serial de televiziune de desenele animate, care este pură demonologie. Ideea principală a serialului este aceea că o rasă de demoni protejează New York City. Unul dintre personaje se numeşte Demona.

În interviul doctorului James Dobson, din cadrul emisiunii TV „Focalizare asupra familiei”, apare Mickey Mouse prezentând ultima producţie a lui Disney: cartea de benzi desenate „Crescând Homosexual”. În prezentarea cărţii „Crescând Homosexual”, purtătorul de cuvânt al Disney îi invită pe toţi adolescenţii de sex masculin să exploreze „frumoasa lume a homosexualităţii”.

În ziua de azi, Disney promovează întâlnirile anuale „Gay and Lesbian Day at Walt Disney World.” Disney a permis organizatorilor homosexuali să îi portretizeze pe Mickey Mouse şi Donald Duck ca iubiţi homosexuali, iar pe Minnie Mouse şi Daisy Duck ca lesbiene. Disney a extins serviciile de sănătate de care beneficiază angajatii homosexuali ai companiei care „trăiesc” împreună. Această politică nu se aplică însă şi cuplurilor heterosexuale. Preşedintele Disney, Michael Eisner a declarat că circa 40% din cei 63.000 de angajaţi ai companiei sunt homosexuali. Michael Eisner, care deţine 60% din acţiunile Disney, şi-a părăsit soţia şi s-a căsătorit cu un bărbat homosexual la Disneyworld, în Orlando, Florida.

Filmele Disney şi parcurile de distracţii Disney – mari amăgiri ale „iluminaţilor”

Prietenul lui Walt Disney, masonul H. G. Wells afirmă în cartea sa „A Modern Utopia” – „Utopia modernă” că vor fi multe „show-uri şi distracţii” pentru oameni în Noua Ordine Mondială. Iată ce se scria despre Disney în „Anuarul Supravieţuirii Viitorului” din 1993, publicat de Societatea „Viitorului Lumii”: “Controlul asupra industriei de entertainment şi accesul neîngrădit la aceasta duce foarte uşor la manipularea populaţiei. America postmodernistă este un mare «circ» de distracţii şi de reclame, fiecare dintre ele cerşind cel puţin un moment din atenţia oamenilor. Lumea comerţului este hrana noastră, iar limbajul entertainment- ului este modalitatea obişnuită a discursurilor publice. Walt Disney World se întinde pe o distanţă de peste 11.000 de km pătraţi în mlaştina şi pădurile din centrul Floridei. Este cel mai important centru de distracţii din lume, fiind vizitat de peste 30 milioane de persoane anual. Putem vedea clar conceptul de «Ţara lui Oz» sau utopia ca afacere profitabilă.”

Disneyland şi Disneyworld sunt faimoase în lumea întreagă, ele fiind o adevărată „mândrie” a Americii. Primul parc de distracţii Disney, din seria care avea să revoluţioneze domeniul turismului, a fost înfiinţat în 1955, în California. Iată ce declara Disney atunci presei: „Disneyland reprezintă idealurile, visurile, eforturile care au stat la baza construirii Americii, dar asta nu înseamnă că nu poate fi şi un simbol universal.”

În cartea lor, „Deeper Insights into the Illuminati Formula”, Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler afirmă: „Se ştie, de asemenea, că Disneyland şi Disneyworld sunt centre deosebit de importante unde «iluminaţii» creează sclavi controlaţi mental. Disneyland este un loc unde se desfăşoară numeroase ritualuri satanice şi activităţi pornografice. În topul marilor amăgiri ale «iluminaţilor», filmele Disney şi parcurile de distracţii Disney ocupă printre primele locuri. Aveau nevoie de un loc unde să vină oameni de pe tot globul pământesc, fără a se naşte niciun fel de suspiciuni; acest loc se dorea a fi acoperirea perfectă pentru multe din activităţile lor criminale.”

Tuneluri subterane în Disneyland

Un subiect de conversaţie al personalului din studiourile Disney era comportamentul ciudat al lui Walt. Acesta nu era de găsit până după-amaza târziu, când ieşea din labirintul de tuneluri subterane, ce erau amplasate sub clădirile studiourilor. Explicaţia pe care el o dădea întotdeauna era aceea că discuta în fiecare zi, timp îndelungat, cu inginerii de la întreţinere.
Potrivit surselor din cadrul CIA, venite de la cei care se opun Noii Ordinii Mondiale, CIA a angajat în 1977 muncitori pentru a construi tuneluri subterane sub Disneyworld. Aceşti muncitori au fost condiţionaţi să ţină secretul şi nu au primit decât informaţii minime cu privire la motivul pentru care CIA se implică în construirea unui parc de distracţii. Sub Lacul Holden a fost construit un mare centru de programare mentală. Acesta se află la numai câţiva kilometri distanţă de Disneyworld. Deşi au fost luate măsuri foarte riguroase pentru a-l ascunde, în decursul timpului au fost intentate numeroase procese (federale şi statale) de către victimele care doreau să dezvăluie existenţa acestor tuneluri şi a centrului de programare. Din această cauză, până la urmă, tunelurile împreună cu centrul de programare mentală au fost închise, iar publicului i-au fost prezentate două tuneluri „noi”, unul pentru control tehnic şi celălalt pentru actori.

Parcurile Disney au angajat armate de spioni îmbrăcaţi ca şi turiştii, pentru a-şi spiona angajaţii. Mulţi angajaţi au vrut să facă publice măsurile de securitate mult prea exagerate, dar Disney a reuşit întotdeauna să oprească orice publicitate negativă.
O excepţie ar fi articolele publicate în numărul din 4 noiembrie ’96 în Registrul Nappa Valley sub titlul „Plângeri făcute împotriva Disneyland denunţă măsurile de securitate abuzive care domnesc în Regatul Magic”. Profesorul de drept din cadrul UCLA, David Sklansky, a spus cu privire la regulile Disney: „Una dintre problemele majore pe care le avem este că nu ştim ce fac ei cu adevărat – dacă se opresc vreodată din supravegherea şi interogarea personalului. Conducerea bineînţeles că nu se supune aceloraşi norme de control.”

Întregul sistem mondial s-a unit pentru a sprijini imaginea şi publicitatea lui Disney, cea dorită de francmasoni. Atunci când ceva ce toată lumea consideră a fi perfect legal si moral nu este atacat de sistemul mondial, aceasta ar trebui să îi facă pe oameni să îşi pună întrebări. Învăţământul la domiciliu şi alte activităţi cu scop benefic pentru copii au fost într-un mod malefic atacate şi ridiculizate de mass-media. De ce Disney a rămas totuşi neatins? Programul social America’s Most Wanted are un număr mare de documente despre copiii care au fost răpiţi în timp ce vizitau Parcurile de Distracţii Disney.

Programe de control mental

În 1955, Walt Disney a creat emisiunea Clubul Mickey Mouse, ce putea fi urmărită cinci zile pe săptămână, de obicei la ora la care copiii se întorceau de la şcoală. în această emisiune, 24 de copii îl însoțeau pe Mickey Mouse dansând, cântând şi jucându-se. Clubul lui Mickey Mouse adora acele pălăriuţe cu urechi de şoarece. Începând din anii ’50, aproape toţi copii care urmăreau emisiunea îşi doreau propriile lor „Urechi de şoarece” şi îşi doreau să devină un „Mouseketeer” adică un „muşchetar şoarece”.
Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler susţin în lucrarea lor „Deeper Insights into the Illuminati Formula” că, de fapt, Clubul Mickey Mouse este, pe lângă o emisiune la televizor, un program în care se aplică tehnici de control mental asupra copiilor.

„Printre celebrităţile care au fost programate mental în cadrul acestor grupuri de «mousketeers» se numără: Britney Spears, Lindsay Lohan, Justin Timberlake, Christina Aguilera. Aceştia, deşi prezentaţi de către mass-media drept staruri şi luaţi drept modele de comportament de către tineri, nu sunt decât nişte biete fiinţe umane care au devenit marionete fără voia lor și care suferă cumplit căci nu au absolut deloc o viaţă ia lor sau posibilitatea de a alege ce e bun sau rău. Un exemplu în această privinţă îl constituie încercarea lui Britney Spears de acum câţiva ani de a se revolta împotriva acestui control abuziv. Se spune că pe la 30 de ani, aceste victime pot avea tentative de a scăpa de sub programul impus până atunci… Toate ziarele de pe mapamond au prezentat ştirea cum că Britney «a luat-o razna», s-a tuns cheală în timp ce striga că vrea ca nimeni să nu o mai atingă. Apoi ea a fost internată într-o clinică de dezintoxicare, unde şi-a scris pe frunte numărul 666, afirmând că este Antichristul spunând că nu mai vrea să nască monştri. La acea dată, ea avea deja doi copii, iar aceştia intraseră în acelaşi program de control mental ca şi ea.

De îndată ce înţelegem modul de programare mentală, este suficient să ne uităm, de exemplu, la producţia TV «Aventuri în Ţara Minunilor», care este transmisă în fiecare dimineaţă, pentru a ne putea convinge de acţiunea criminală de «mind-control» a lui Disney. În doar câteva minute, într-o dimineaţă, am putut vedea un iepure alb «creând o lume în capul tău» cu un inel – citatul este exact cum era în show! – am privit-o pe Alice trecând prin oglinzi (simbolismul oglinzii este des folosit în tehnicile de mind-control) , l-am privit pe Iepurele Alb (care nu este altcineva decât programatorul) citind dintr-o carte unei fetiţe, iar apoi am ascultat mesajul emisiunii: «Iepurele Alb este singura ta şansă!».
Multiplele alter-ego-uri ale sclavilor «iluminaţi», care sunt menite pentru spionaj, şantaj, seducţie, asasinare, sunt programate să trăiască într-o lume de fantezie, de miraj. Ei niciodată nu au priză pe realitatea înconjurătoare. O mare parte din acest tip de programare mentală se realizează la Disneyland,” susţine Fritz Springmeier.

Brice Taylor, una dintre victimele controlate mental, supravieţuitoare a programului MKULTRA, care a avut norocul să îşi recapete amintirile datorită unui accident de maşină şi a multor ani de şedinţe de psihoterapie povesteşte în cartea sa, „Thanks For the Memories” – „Mulţumesc pentru amintiri”, cum de multe ori a fost dusă la Disneyland. Tot ea afirmă că programatorii ei erau Bob Hope şi Henry Kissinger şi că pe parcursul a zeci de ani ea a fost folosită drept sclavă sexuală prezidenţială şi „computer personal”. Bob Hope împreună cu alţi masoni importanţi au participat la „Marea deschidere a Lumii Disney”, pe 29 octombrie 1971.

Warren Beatty a jucat împreună cu Madonna în filmul „Dick Tracy”, produs de studiourile Disney. Filmul Dick Tracy foloseşte culoarea într-un anumit mod specific tehnicilor de programare mentală prin culori. Anumiţi sclavi mentali complet „programaţi” au anumite programe, setate după acest film, pentru a găsi şi elimina ţinte (adică oameni). Sora lui Beatty este faimoasa Shirley MacLaine, care a fost folosită de către CIA drept sclav sexual. Numele său adoptiv MacLaine, presupus a fi numele de fată al mamei ei, nu este altceva decât un semn al oraşului McLain, acolo unde agenţii CIA au programat-o. Este o cunoștință apropiată a satanistului Stephen Nance.

Shirley Temple Black (Shirley „Templul Negru”) este faimoasa fetiţă care a jucat în producţiile cinematografice Disney. Ea a făcut parte din comitetul de directori al corporaţiei Disney între anii 1974-1975. Filmele ei au fost printre primele folosite ca tehnici de programare, la începutul anilor ‘40 şi ‘50. S-a căsătorit cu un personaj ce făcea parte din elita din San Francisco, pe nume Charles A. Black. Shirley a reprezentat SUA la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite din 1969 şi a fost decorată cu Crucea de Malta. Shirley a arătat semne că ar putea fi unul dintre copiii „iluminaţi” controlaţi mental, care sunt „protejaţi şi susţinuţi” de elita mondială.

Interesul lui Walt Disney pentru copii nu era atât de altruist pe cât părea la prima vedere. Walt i-a instruit pe copii să îl numească „Unchiul Walt”. Cei care cunosc metodele de control a minţii ştiu că programatorii sunt numiţi în mod obişnuit cu apelativul „Unchiul” de către victimele lor.
În cartea sa „Hollywood Babylon 2”, Kenneth Anger, „naşul” cinematografiei experimentale de la Hollywod, scriitor şi magician negru, susţine că Disney era pedofil. „Angajaţii au spus că şeful lor, Walt Disney, se pare că s-a îndrăgostit de băiat. Această afirmaţie este totuşi demnă de luat în seamă…”. Faimosul actor copil Bobby Driscoll, care are propria sa „stea a faimei” pe celebrul bulevard din Hollywood este copilul de care era atras Walt. Acesta era un băieţel foarte talentat, frumuşel şi inteligent, care a jucat în cel puţin două filme faimoase a lui Disney „Cântecul Sudului” şi „Insula Comorilor”. De asemenea, vocea lui Bobby fusese folosită pentru Peter Pan, care era un alter-ego al său (tehnicile de mind-control sunt bazate pe fragmentarea personalităţii victimei). Oare Disney l-a ajutat sau a abuzat de acest copil? Dacă într-adevăr Disney era atât de „curat” şi atmosfera de la studiouri atât de minunată şi inocentă, iar acest mic actor avea toate şansele să reuşească în viaţă cu mult succes, de ce Bobby a devenit dependent de metamfetamină la numai 17 ani şi a murit apoi câţiva ani mai târziu? De ce talentul său recunoscut de toată lumea şi cariera sa începută de mic nu l-au condus la ceva pozitiv, la o viaţă plină de realizări şi împliniri?

Compania a avut în mod repetat probleme cu autorităţile, deoarece a angajat mai mulţi indivizi, cunoscând faptul că aceştia fuseseră condamnaţi pentru pedofilie. Numeroase cazuri de angajaţi ai parcurilor tematice Disney au fost subiectul unor arestări, chiar repetate, al căror motiv au fost atacurile de natură sexuală si pornografia infantilă. Chiar şi unul din vicepreşedinții companiei, Patrick Naughton, a fost arestat în anul1999 de către FBI pentru tentativa de corupere a unei fetiţe de 13 ani. Toate aceste cazuri au fost bine “îngropate” de către reţeaua de ştiri ABC News, companie TV deţinută de Disney.

Disney este unul dintre principalii responsabili de pervertirea Americii

Fritz Springmeier este unul dintre cei mai bine informaţi oameni la ora actuală cu privire la liniile genealogice ale „iluminaţilor” şi tehnicile pe care „iluminaţii” le folosesc pentru a crea sclavi controlaţi mental. El a scris cărţi pe acest subiect, împreună cu fostul programator iluminat Cisco Wheeler, ce conţin detalii foarte riguroase şi sunt foarte exacte. El a ţinut o conferinţă despre „iluminaţi” în anul 1998 la Granada Forum, icare a fost considerată cea mai bună şi exactă prezentare pe această temă.
Iată concluzia sa zguduitoare cu privire la Disney: „După îndelungi cercetări pe care le-am desfăşurat, nu mai există acum niciun dubiu pentru mine că Disney (atât personalitatea care a fost, împreună cu filmele şi parcurile de distracţii) a contribuit foarte mult la prăbuşirea Americii, dincolo de faţada bogat ornamentată şi colorată pe care o avea şi o are chiar şi în prezent. După ce am început să primesc rapoarte de la victimele asupra cărora «iluminaţii» şi-au aplicat tehnicile de control mental, cu privire la faptul că Walt Disney ar fi avut un rol important în programarea lor, am fost deschis către aceste relatări, dar în acelaşi timp mi-am propus să găsesc dovezi tangibile. Din punctul meu de vedere, Disney este unul dintre principalii responsabili de pervertirea Americii. Această expunere asupra lui Disney este fără îndoială una dintre cele mai obiective care au fost făcute până acum. Sunt sătul să aud cum îl prezintă creştinii din America pe Disney, ca fiind un model de sfinţenie. Deşi creştinii ar fi trebuit să îşi dea seama de adevăr, totuşi ei au fost înşelaţi de imensa mascaradă a lui Disney. Și le servesc aproape zilnic copiilor lor o porţie considerabilă de ocultism şi vrăjitorie, deoarece au fost programaţi mental să îl considere pe Disney drept unul dintre cele mai bune produse ale Americii, drept împlinirea visului american. Mulţi dintre cei care au dorit să facă publice faptele lui Disney au fost opriţi înainte să poată publica vreo carte. Aceştia au trebuit să se confrunte cu serioase atacuri personale şi au trebuit să facă faţă şi să lupte împotriva campaniilor publice plătite de Disney. Puterea pe care o deţine Disney, mai bine spus puterea celor care se află în spatele acestei industrii Disney, i-a speriat pe majoritatea celor care au vrut să facă dezvăluiri. Dar este necesar să vorbească cineva şi pentru victimele acestor maşinaţii oculte.”

PS -sau, nota bloggerului: mie (inca) imi plac filmele de desene animate Disney!

Pentru mine dar si pentru eventualii vizitatori ai paginii – am redescoperit babycenter.co.uk (ce frumoase erau vremurile in care urmaream ideile lor de joculete cu bebelusi, pe saptamani!). Si tin neaparat sa postez linkul la o pagina de maxim interes pentru multe mamici cu copii mai mari de un an: Operatiunea “OLITA”

Cred ca daca urmezi sfaturile britanice, nu ai cum sa dai gres! Cu rabdare si dragoste si urmarind indiciile pe care ti le da copilul, faza “pampers” poate fi depasita civilizat si fara traume (sper sa spun acelasi lucru si peste un an ) ).

Succes, mamici!

Sofia a rezistat foarte bine celor 5 zboruri pe care le-am avut in 2 saptamani (in total, apoape 13 ore petrecute in aer!). La dus am zburat cu escala de doua ore la Milano, la intoarcere fara escala, 4 ore si ceva – si a fost mai dificil. Intre Lisabona si Madeira e cale scurta de 1h40, bine suportate. In timpul zborurilor Sofia a si dormit, s-a si jucat, a rontait, a socializat, a flirtat de-a dreptul cu baieti de diferite varste (aici s-a dovedit a avea un talent innascut, care ma sperie putin, de a “vraji” cu o naturalete care lasa fara replica)…Si, foindu-se f mult la noi in brate, am avut parte de accidente de pipi – se deplasa scutecul si se uda pe hainute – ba de doua ori, chiar si pe ale mele…

La Lisabona am stat 3 nopti la inceputul calatoriei, si alte 2 inainte sa ne intoarcem, la un bun prieten care facuse pregatiri speciale pt venirea Sofiei (scaun de masina, carut, si chiar un pat de copil …mare). Pat din care Sofia era sa pice in cap de vreo doua ori, dormind agitat ca de obicei. Acolo fetita noastra a facut trecerea brusca la spalatul in cada mare. Am luat cu noi un covoras antiderapant, si o spalam fie cu dusul, fie pur si simplu direct de la robinetul cazii. I-a placut ff mult, continuam asa si acasa, iar cadita o donam!

Saptamana in Madeira a fost de vis, asa loc frumos eu nu cred ca am mai vazut, un cer de basm si aerul atat de limpede cum probabil doar in Rai mai este Oameni prietenosi si iubitori de copii, case mici cu acoperisuri rosii, o vegetatie atat de variata si atat de … infloritoare, care pe mine ma uimea la fiecare pas. Pante abrupte, pe care carutul Sofiei le-a suportat stoic, la fel si bratele noastre

Amabili cu Sofia au fost nu numai portughezii, ci si englezii – turisti majoritari, ca de obicei. Englezii ma surprind intotdeauna nu prin politetea pentru care sunt oricum faimosi, ci prin amabilitatea lor nefortata. Se opreau sa ma intrebe ce varsta are Sofia, sa o admire, sa se joace cu ea. Si vorbim de oameni peste 50 de ani, care nu aveau ceva mai bun de facut decat sa-si savureze vacanta si cartile pe care le citeau cu o pasiune constanta, indiferent de sex sau varsta. Dar asa sunt ei, si stiu ca intotdeauna unde sunt englezi de acest gen vom avea o vacanta linistita si placuta.

In ceea ce priveste mancarea – Sofia a mancat si din ce am mai gatit eu, dar cel mai des ii dadeam mancare de la borcanel, amestecata cu orez fiert de mine pe loc (cu sare si ulei de masline). Asta pt ca ei nu ii place mancarea de la borcanel, fiind prea pasata. Cu orezul salvam situatia destul de bine, si asa un borcanel ajungea 2 zile. Seara si dimineata i-am dat fie formula luata de acasa, fie ce am descoperit acolo – lapte pentru copii, deja preparat cu cereale, de la Nestle, Cerelac se cheama; la noi nu am vazut, dar mie mi-a folosit mult pt ca se prezinta in doze de 250 ml.

Cu dormitul – tot asa, Sofia a trebuit sa se adapteze. A adormit in bratele mele, in carut, chiar si in patul ei – la hotel in Madeira a avut pat de bebe, din acela de lemn cu gratii, deci nu mai fugea din el ca la Lisabona [:D].

Singurele inconveniente au fost legate de orele ei de somn: Portugalia e cu 2 ore in urma noastra, deci Sofia adormea seara cam pe la 7-8 ora locala si se trezea dupa ora Romaniei – 6 sau 7. Adica, ora locala 4 sau 5, cand era bezna totala Ii dadeam lapte, o schimbam etc, ne mai jucam vreo ora, pe urma o batzaiam in carut ca pe un bebe mic ca sa adoarma la loc mai repede si mai prindeam cu totii vreo 3 ore de somn
Seara tot asa, pe la 7 eram la hotel ca sa ii facem baie, sa pape si sa se culce, deci nu prea am avut iesiri nocturne. Dar am compensat cu stat linistiti la televizor, sau pe terasa camerei de hotel (oceanul era chiar in fata), deci cu timp pentru noi …la un pahar de vorba etc

Din cauza atator schimbari si noutati, Sofia nu a acceptat mai deloc aparatele auditive in aceasta perioada. Le scotea singura din urechi, dupa scurt timp, deci nu ne putem lauda cu cine stie ce progrese in aceste doua saptamani. Dar perseveram…

Al doilea insucces a fost baita in piscina / mare. Nu stiu de ce, dar ambele tentative au esuat cu ea lipita de maine ca un pui de maimutica, sugandu-si foarte melancolica degetul (deja are o bashicuta !). Cred ca i s-a parut apa prea rece, pentru ca doar cat incercam sa o bag din nou, si isi ridica piciorutele. In schimb joaca in nisip este ceva minunat, a avut nisip si in ochi, si in toate cutele – pt ca si l-a turnat cu pumnii in costumul de baie. Acolo toate fetitele aveau costum de baie sau macar slip, iar daca erau micute – pe sub costum aveau si scutec de inotat. Am fost si noi pregatiti cu acest accesoriu important, care in cazul nostru s-a dovedit inutil pt ca ne-a lipsit dorinta de a inota…

Concluzie, in loc de sfarsit:

Ieri noapte ne-am intors, am aterizat la Baneasa la 23.50. Am chemat un taxi la aeroport si taximetristul nostru a fost apostrofat de un tigan solid si cu ecuson sa nu mai “blocheze locul” (vezi bine, era “venetic”). Pe drumul spre casa, taximetristul si-a sunat un prieten si ii povestea: “Ba, il mai stii pe Nelu Cioara, drogatul ala de pe Moinesti, ala care a facut puscarie? Bai, e mare scula pe bascula la Baneasa acu, tocmai l-am vazut cu ecuson aici la aeroport, daca-ti zic”… Eu si tati am fost cuprinsi simultan de un ras usor amar, realizand mai repede decat ne doream ca am ajuns ACASA…