Caldura mare, monser!Sofia are doua luni. In patutul ei, spre dimineata, inainteaza cu curaj spre marginea zabrelita. Cea dinspre mami si tati. In somn, incepe sa roada barele de lemn. Ii e foame…dar nu se trezeste. E bun si lemnul la ceva.

Sofia are cateva zile. Mai si plange. Mai ales daca mami si tati sunt prea inceti cu imbracatul dupa baita, sau cu schimbatul scutecului. Nu ii plac aceste operatiuni. Si Sofia se supara pe mami si pe tati. Intoarce capul intr-o parte, ridica barbia, strange buzele si NU isi priveste parintii. Supararea ei aminteste de o domnisoara batrana, ofuscata de vreun golan pe strada. Regasim aceeasi impresie de demnitate ranita. Si are doar cateva zile…

Sofia are sase luni. O invat sa „faca mai-mai”. Adica sa mangaie pe cei dragi, frumos, pe obraz. Ii iau manuta, o trec peste obrazul meu si ii explic, facand la fel Sofiei. Sofia zambeste si scoate sunete de incantare. ii place. E induiosator. Asta pana in secunda urmatoare, cand tine sa arate ce manichiurista lenesa e mami. Gheruieste si prinde pielea intre degete. Ouch.

Tot la sase luni. Sofia papa la san. Cateva guri, cu pofta. Se opreste, se uita in sus, spre mine. Zambeste. Se repede sa pape din nou, iar cateva guri, iar se departeaza, iar se uita in sus, ma vede, zambeste…Tin sa o asigur ca: „da, mami, la capatul lui tzitzi este mama!”

Sofia doarme. Daca da sa se trezeasca, isi gaseste degetul mare de la mana. Trage de el cu putere. Repetat, scurt, de cateva ori. Asa cum face cand papa, ca sa vina lapticul. Din degetel nu curge nimic. Ce conteaza? Se preface ca e la mami in brate. Deci doarme mai departe…

Anunțuri