Tocmai ce ne-am intors din a doua vacanta petrecuta in trei, pe pamant strain. Anul acesta destinatia noastra a fost Portugalia – cateva zile la Lisabona si o saptamana intreaga in Madeira.

Sofia a rezistat foarte bine celor 5 zboruri pe care le-am avut in 2 saptamani (in total, apoape 13 ore petrecute in aer!). La dus am zburat cu escala de doua ore la Milano, la intoarcere fara escala, 4 ore si ceva – si a fost mai dificil. Intre Lisabona si Madeira e cale scurta de 1h40, bine suportate. In timpul zborurilor Sofia a si dormit, s-a si jucat, a rontait, a socializat, a flirtat de-a dreptul cu baieti de diferite varste (aici s-a dovedit a avea un talent innascut, care ma sperie putin, de a „vraji” cu o naturalete care lasa fara replica)…Si, foindu-se f mult la noi in brate, am avut parte de accidente de pipi – se deplasa scutecul si se uda pe hainute – ba de doua ori, chiar si pe ale mele…

La Lisabona am stat 3 nopti la inceputul calatoriei, si alte 2 inainte sa ne intoarcem, la un bun prieten care facuse pregatiri speciale pt venirea Sofiei (scaun de masina, carut, si chiar un pat de copil …mare). Pat din care Sofia era sa pice in cap de vreo doua ori, dormind agitat ca de obicei. Acolo fetita noastra a facut trecerea brusca la spalatul in cada mare. Am luat cu noi un covoras antiderapant, si o spalam fie cu dusul, fie pur si simplu direct de la robinetul cazii. I-a placut ff mult, continuam asa si acasa, iar cadita o donam!

Saptamana in Madeira a fost de vis, asa loc frumos eu nu cred ca am mai vazut, un cer de basm si aerul atat de limpede cum probabil doar in Rai mai este 🙂 Oameni prietenosi si iubitori de copii, case mici cu acoperisuri rosii, o vegetatie atat de variata si atat de … infloritoare, care pe mine ma uimea la fiecare pas. Pante abrupte, pe care carutul Sofiei le-a suportat stoic, la fel si bratele noastre 🙂

Amabili cu Sofia au fost nu numai portughezii, ci si englezii – turisti majoritari, ca de obicei. Englezii ma surprind intotdeauna nu prin politetea pentru care sunt oricum faimosi, ci prin amabilitatea lor nefortata. Se opreau sa ma intrebe ce varsta are Sofia, sa o admire, sa se joace cu ea. Si vorbim de oameni peste 50 de ani, care nu aveau ceva mai bun de facut decat sa-si savureze vacanta si cartile pe care le citeau cu o pasiune constanta, indiferent de sex sau varsta. Dar asa sunt ei, si stiu ca intotdeauna unde sunt englezi de acest gen vom avea o vacanta linistita si placuta.

In ceea ce priveste mancarea – Sofia a mancat si din ce am mai gatit eu, dar cel mai des ii dadeam mancare de la borcanel, amestecata cu orez fiert de mine pe loc (cu sare si ulei de masline). Asta pt ca ei nu ii place mancarea de la borcanel, fiind prea pasata. Cu orezul salvam situatia destul de bine, si asa un borcanel ajungea 2 zile. Seara si dimineata i-am dat fie formula luata de acasa, fie ce am descoperit acolo – lapte pentru copii, deja preparat cu cereale, de la Nestle, Cerelac se cheama; la noi nu am vazut, dar mie mi-a folosit mult pt ca se prezinta in doze de 250 ml.

Cu dormitul – tot asa, Sofia a trebuit sa se adapteze. A adormit in bratele mele, in carut, chiar si in patul ei – la hotel in Madeira a avut pat de bebe, din acela de lemn cu gratii, deci nu mai fugea din el ca la Lisabona [:D].

Singurele inconveniente au fost legate de orele ei de somn: Portugalia e cu 2 ore in urma noastra, deci Sofia adormea seara cam pe la 7-8 ora locala si se trezea dupa ora Romaniei – 6 sau 7. Adica, ora locala 4 sau 5, cand era bezna totala 🙂 Ii dadeam lapte, o schimbam etc, ne mai jucam vreo ora, pe urma o batzaiam in carut ca pe un bebe mic ca sa adoarma la loc mai repede si mai prindeam cu totii vreo 3 ore de somn
Seara tot asa, pe la 7 eram la hotel ca sa ii facem baie, sa pape si sa se culce, deci nu prea am avut iesiri nocturne. Dar am compensat cu stat linistiti la televizor, sau pe terasa camerei de hotel (oceanul era chiar in fata), deci cu timp pentru noi …la un pahar de vorba etc

Din cauza atator schimbari si noutati, Sofia nu a acceptat mai deloc aparatele auditive in aceasta perioada. Le scotea singura din urechi, dupa scurt timp, deci nu ne putem lauda cu cine stie ce progrese in aceste doua saptamani. Dar perseveram…

Al doilea insucces a fost baita in piscina / mare. Nu stiu de ce, dar ambele tentative au esuat cu ea lipita de maine ca un pui de maimutica, sugandu-si foarte melancolica degetul (deja are o bashicuta !). Cred ca i s-a parut apa prea rece, pentru ca doar cat incercam sa o bag din nou, si isi ridica piciorutele. In schimb joaca in nisip este ceva minunat, a avut nisip si in ochi, si in toate cutele – pt ca si l-a turnat cu pumnii in costumul de baie. Acolo toate fetitele aveau costum de baie sau macar slip, iar daca erau micute – pe sub costum aveau si scutec de inotat. Am fost si noi pregatiti cu acest accesoriu important, care in cazul nostru s-a dovedit inutil pt ca ne-a lipsit dorinta de a inota…

Concluzie, in loc de sfarsit:

Ieri noapte ne-am intors, am aterizat la Baneasa la 23.50. Am chemat un taxi la aeroport si taximetristul nostru a fost apostrofat de un tigan solid si cu ecuson sa nu mai „blocheze locul” (vezi bine, era „venetic”). Pe drumul spre casa, taximetristul si-a sunat un prieten si ii povestea: „Ba, il mai stii pe Nelu Cioara, drogatul ala de pe Moinesti, ala care a facut puscarie? Bai, e mare scula pe bascula la Baneasa acu, tocmai l-am vazut cu ecuson aici la aeroport, daca-ti zic”… Eu si tati am fost cuprinsi simultan de un ras usor amar, realizand mai repede decat ne doream ca am ajuns ACASA…

Anunțuri