New York Times a publicat recent un articol despre numarul mare de DVD-uri returnate din seria Baby Einstein. Compania Disney (din nou, Disney!) accepta sa ramburseze contravaloarea acestora din cauza reclamatiilor primite.

De ce nu sunt consumatorii americani (parintii, in speta) multumiti de continutul acestor filmulete pentru bebelusi si copii mici, filmulete ce au inregistrat atat de mult succes din ’97 incoace?

Pentru ca s-a dovedit ca vizionarea constanta a filmuletelor Baby Einstein nu le-a transformat copiii in genii!!!

Dooooh…..

Cat de stupid sa fii ca sa crezi ca daca iti abandonezi bebelusul zilnic cu orele in fata televizorului, indiferent ce ruleaza acolo, indiferent ca e film, desen animat sau publicitate, fara sa interactionezi cu el, fara sa ii explici ce vede, fara sa folosesti imaginile de pe ecran ca un prilej de invatare, va deveni un geniu?

Cat de mult poti gresi, ca sa crezi ca un ecran colorat poate inlocui interactiunea copil-parinte? Sau ca exista ceva pe lumea asta ce poate inlocui educatia transmisa direct, prin efortul personal al persoanelor care se ocupa de un micut?

Ma mir si ma mir din nou …

Si totusi, o organizatie (de altfel bine intentionata, presupun) a reusit sa plaseze aceasta culpa asupra companiei si sa ii faca vinovati in ochii consumatorilor de ceva ce nu aveau cum sa pretinda sau sa intre-prinda niciodata.

Ca sa se inteleaga bine: si Sofia urmareste Baby Einstein, dar cu mine alaturi; interactionam cu personajele de pe ecran, apasam pe butoane, ii imitam etc … impreuna. Mie filmuletele mi se par inofensive, placute si chiar haioase, altfel nu le-as folosi. Dar nu le-as putea atribui puteri pe care nu le au.

Anunțuri