In curand se vor implini doi ani de cand o avem pe Sofia. Doi ani minunati, absolut plini, doi ani in care am aflat ce inseamna sa fii mama, sa fii responsabila pentru o persoana care depinde de tine, sa ai griji multe si uneori coplesitoare, sa iti iubesti copilul atat de mult incat nici un alt sentiment nu e la fel de intens. Sa fii fericit pentru fiecare progres, fiecare zambet, fiecare imbratisare…

Sofia s-a nascut in ianuarie, si aceasta luna e oarecum luna ei. Si pentru ca nu am mai povestit de mult despre ispravile domnisoarei, o sa incerc sa adun acum cateva ganduri despre ce inseamna viata cu Sofia. Dar stiu deja ca nu o sa fie doar cateva randuri 🙂

Ritualuri
Ohooo, avem destul de multe, toate sunt foarte importante pentru Sofia, careia nu-i place sa-i fie deranjate tabieturile.

Curatenia si ordinea
Cand spal rufe, se infiinteaza cu ligheanul in fata masinii de spalat , inca de la primele rotatii ale acesteia. Cu greu o pacalesc sa astepte pana la sfarsit, revine periodic sa verifice daca s-a terminat ciclul de spalare. Cand intr-un final se poate desfasura, scoate rufele din masina, le pune in lighean, le indeasa si impreuna le ducem pe balcon. Ea tine de o margine a ligheanului si are senzatia ca il duce singura, deci e atat de incantata, incat maraie ca un tigrisor :-))

Dupa ce mami sau tati duc gunoiul, Sofia, careia nu-i scapa nimic, trage de sertarul unde stie ca sunt sacii de gunoi. Cu putin ajutor, desface unul. Il scutura bine si il depune in cosul de gunoi, ruland marginile peste marginea acestuia. Se aplauda singura 🙂

Putinele noastre covorase nu trebuie sa aiba colturile intoarse, nu! Sofia le intinde la loc, frumos, asa cum ar trebui sa arate intr-o casa cu copii cuminti…

Papusile-bebelus trebuie dezbracate, sterse si spalate cu sapun lichid din dozatorul special (ce bine ca nu e real!) de cateva ori pe zi.

Servetelele umede sunt foarte bune pentru sters: papusi, parchet, geamuri, nasul propriu si al cui mai e in preajma. In mod repetat si destul de viguros.

La masa, Sofia se murdareste intentionat cu mancare, pentru a primi un servetel ca sa se stearga pe degetele. Daca sunt firimituri pe masa, isi ridica castronelul pentru ca cineva sa curete dedesubt.

Baita
Sofia are un ceas interior care-i spune ca e ora de baie, prin urmare nu e chip sa amanam. Tati a obisnuit-o cu ritual stil SPA, cu baie cu spuma, talassoterapie si masaj dupa. Daca vrei sa-i faci doar dus, nu mai merge. Pune singura dopul la cada si desface flaconul cu spuma, iti arata sa ii pui cat stii tu ca trebuie. In cada, se joaca cu spuma, cu jucariile, repeta principiul lui Archimede cufundandu-le in apa si amuzandu-se cand sunt impinse in sus de o forta egala…parca asa suna, nu? Se spala singura, mai ales pe burtica si picioruse. Nu suporta sa fie clatita pe par, plange, preventiv inainte de a se intampla. Isi baga intentionat nasul in apa, cerand prosopul pentru a fi stearsa. La final, infasurata in prosop, arunca in jur cele mai stralucitoare zambete de care e capabila, mai ales cand se vede in oglinda din baie. E momentul de glorie al zilei, aceasta trecere in bratele lui tati catre dormitor, unde va fi cremuita, masata si imbracata de culcare.

Dragaleala
Ma-ma, ma-ma, se aude prin casa, mai ales cand e seara si Sofia e obosita si are nevoie sa stea lipita de mami, sugandu-si degetelul. Dupa ce am intarcat-o la un an si o luna, desi a depasit momentul respectiv cu naturalete si aparent nederanjata, a inceput sa isi suga degetul mare, ba de la mana stanga, ba de la dreapta. Acum are o batatura la fiecare incheietura. In paralel cu degetelul, trebuie neaparat sa simta caldura pielii cuiva – probabil tot reminiscente din dulcea perioada a alaptatului, cand, in timp ce papa, isi odihnea o manuta pe pieptul meu. Deci cu manuta libera mi se agata de gat, ma mangaie pe obraz sau cotrobaie prin decolteu :-). Cand eu lipsesc, isi baga singura manuta in san, a desoperit ca si ea are pielicica proprie 🙂 numai buna de ciupit in chip de alinare 🙂 Oricum, aceste momente fac deliciul familiei, o Sofie lipicioasa e aproape surprinzatoare – dupa cata energie are in restul timpului.

De pupat, nu ne pupa, dar cand plecam intinde obrazul spre a fi pupata, cu un gest de printesa.

Cand ma intorc de la serviciu, nu imi sare in brate, ci imi povesteste ce a facut, incepe sa arate tot ce stie: se invarte, sare pe loc, danseaza, imi aduce o jucarie,…intocmai ca un catelus.

Cum comunicam
Comunicarea cu un copil hipoacuzic de nici doi ani e altceva decat comunicarea cu un copil care aude normal. Ne folosim mai mult de gesturi, mimica, exemplul personal. Avem un set de “coduri”, fie aparute spontan, fie invatate constient, care ne fac viata mai usoara din acest punct de vedere. Sofia isi pune obrazul in palme pentru a arata ca vrea sa doarma, pufaie si isi flutura manuta in fata nasului pentru a ne anunta o productie mirositoare in pampers, face cu degetele un gest de “penseta” pentru a cere stafide, fulgi de cereale sau altceva bun de ciugulit. Plescaie cand te vede mancand si ii e si ei pofta, deschide gura mare si face aaa daca nu e pofta, ci foame. Cand nu reuseste sa faca ceva, cand papa bun se termina sau ceva cade pe jos si se strica, foloseste ridicarea din umeri care spune ca “nu mai e!”. Dupa ce o schimb de pampers, trebuie neaparat sa il “cantareasca” in mana, sa se bucure ca e greut asa cum ne bucuram noi, si apoi sa se aplaude si sa il duca la gunoi, foarte mandra. (Sofia e o mare amatoare de lauda de sine, se aplauda toata ziua). Si cate si mai cate…In rest, eu ii cunosc bine silabele, cred ca le foloseste constient si le combina intr-un anume fel pentru a exprima anumite lucruri. In momentul de fata, cele mai folosite sunete, simple sau in combinatii, sunt ma-ma sau mam-mam, va-va-va sau vu-vu , ba-ba, la-la cu varianta le-le-le, oooo, eee, gai-gai, vau-vau, ala-ala si altele de care nu-mi aduc aminte acum. Nu e la nivelul de doi ani, clar, dar fara aparatele auditive si mai ales fara exercitiile de logopedie de la cabinet si de acasa nu am fi fost nici macar aici.

Manute pricepute
Sofia, asa mi s-a parut mie, a fost intotdeauna indeminatica cu manutele. Ii place sa cotrobaie si sa mestereasca, sa desfaca si sa repare, bineinteles lucrurile care o intereseaza. Deschide singura protectiile de dulapuri, nimic nu mai e secret – a avut o perioada in care, daca le vedea deshise, le inchidea pentru ca asa ne vazuse pe noi. Acum le deschide. Desurubeaza capace, deschide cutii, adora sa presare condimente, sare sau ierburi aromate, sa desfaca painea in firimituri. Mananca singura de cateva luni bune, cu ceva pierderi colaterale, dar le suportam stoic 🙂 Isi incheie singura centura de la scaunul de masa, si oricare centura care se prinde pe acelasi principiu. Se dezbraca de pulovere, jachete, pantaloni, ciorapi lungi si sosete. Isi scoate body-ul maieu, scotand mai intai manutele, ruland body-ul in jos – si apoi scapa de el rapid. Isi infasoara esarfe in jurul gatului, asa cum fac eu, imi fura si poarta ceasul, margelele sau bratarile.

Somnul
Aici – ar trebui sa scriu un roman. Asa ca o sa-mi adun energia pentru alta data…

Mamosenia
Sofia e mamoasa si in sensul de – materna, protectoare. Ia copiii din parc de dupa umar sau de manuta, ii ciufuleste, ii mangaie sau le da din mancarea ei, fara a fi rugata. Daca mergem in vizita undeva unde sunt animalute, le ofera cana ei cu apa sau biscuitele. Pe noi acasa ne hraneste fortat – o inghititura mami, una tati, si daca o refuzam e aproape jignita. Adesea ne hraneste cu lucruri imaginare, firimituri, sau chiar “bucati” de lumina din varful filamentelor de fibra optica (de la lampa cu acelasi nume). In general, orice jocuri tip “pretend” sunt prilejuri pentru a-si etala calitatile de viitoare mamica.

Ce nu ii place Sofiei, desi conform standardelor varstei ar trebui: sa se dea pe tobogan, sa puna cuburi unul peste altul, sa se uite la desene. Mai avem timp, nu? 🙂

Anunțuri