Vesti…dupa 7 luni Luni, Noi 22 2010 

Au trecut 7 luni, repede ca vantul si ca gandul…au fost lunile de vara, frumoase si cu zile lungi, acum toamna asta nehotarata dar care ne mai ofera cateva saptamani cu vreme placuta de stat afara. Prinse intre drumurile noastre, la logopedie, in parc, la cumparaturi, eu cu responsabilitatile casnice, si cu timpul liber limitat aproape exclusiv la navigarea pe net in scopuri de informare si documentare, nici nu stiu cum se scurg zilele una dupa alta. Ba stiu! Se duc frumos! Ma bucur de perioada aceasta pe care o petrec atat de aproape de Sofia, noi doua intr-o „luna de miere” aproape permanenta, si vad ce bine ii merge ei, si vad si lumina din ochii lui tati cand vine seara acasa si isi gaseste fetele lui, asteptandu-l la usa. Peste doua luni, Sofia va implini 3 ani si atunci va trebui sa reiau serviciul, deci incerc sa imi  incarc bateriile de pe acum, din fiecare zi petrecuta cu puiuta mea.

Totusi aceasta postare are un scop precis – sa povestesc ce mai face Sofia, la 7 luni de la activarea implantului. Perioada care a trecut a fost foarte intensa pentru noi, cu satisfactii imense, dar si cu dileme, nesigurante si cautari.

Din punct de vedere auditiv, Sofia a facut progrese extraordinare. Recunoaste toate sunetele familiare din casa si de pe strada, masina de facut paine, un latrat de caine, o voce de copil. Toate acestea i le-am „predat” unul cate unul – cand auzea un sunet nou, ii aratam sursa lui, in mod repetat, pana cand il invata. In mediu fara zgomot – in casa – ne aude si daca o strigam aproape soptit. Aude si recunoaste muzica si incepe sa se batzaie instant. Imi amintesc momentul de victorie de la nici 2 luni de la activare, cand a recunoscut o piesa muzicala care incepuse la calculator, in alta camera. Sau acum, pe strada, recunoaste o sirena de Politie  / Salvare de la prima nota, imi indica cu un degetel ridicat ca aude ceva cunoscut si urmarim impreuna pana ce trece masina respectiva, pe urma ii spune „Pa!”

S-a imprietenit si cu aparatul – procesorul de sunet – pe care il poarta tot timpul cat e treaza (cu exceptia baii).  Nu vrea sa renunte la el nici inainte de culcare, asa ca o las sa il poarte si i-l scot de la ureche dupa ce adoarme. Ocazional, mi-l mai da si mie sa-l port, sau papusilor ei. Sa fie egalitate 🙂

In ceea ce priveste limbajul receptiv (cuvintele / propozitiile al caror sens il cunoaste), si aici progresele sunt fantastice. Intelege din ce in ce mai multe lucruri din ceea ce ii spunem, chiar si fara a ne privi – fraze simple (mergem afara, Sofia face baie, du asta la gunoi, hopa sus etc). Noua fiecare acumulare ni se pare o victorie extraordinara, pentru un copil care pana acum 7 luni nu auzea decat sunete de la 100 de decibeli in sus (adica –  mai nimic), acum reactioneaza atat de prompt la sunete, la vorba,  incat pentru noi e un prilej de continua mirare.

Din punctul de vedere al vorbirii (limbajul expresiv), si aici suntem foarte multumiti.  Fiecare sunet nou, fiecare silaba cucerita si corect pronuntata inseamna insa multa munca, multa repetitie a cuvintelor familiare, „lectii” predate in joaca sau dimpotriva, organizat, la masuta, cu cartonase si desene. E o munca continua, unui copil cu implant trebuie sa i se vorbeasca clar, in cuvinte simple si putine la inceput,  pe cat posibil din fata (labio-lectura o va ajuta mai tarziu, la scoala si in medii zgomotoase, pentru a completa informatia auditiva).  Pentru a-l invata corect pe „t” de exemplu, zile la rand am suflat pe rand intr-o sticla de plastic, ea cu manutele pe sticla pentru a simti cum vibreaza cand eu pronuntam sunetul, apoi ea cu gurita aproape de sticla si incercand sa repete si sa obtina acelasi efect. Pentru fiecare progres, o incurajam cu entuziasm, chiar si cand rezultatul nu e perfect, dar o stimulam sa incerce din nou. Acum are in vocabular aproape 40 de cuvinte, unele inca sunt folosite doar cand le vede pe cartonase, dar altele i-au intrat deja in vocabularul zilnic si le spune cu mare placere, uitandu-se la noi pentru a primi incurajari si aprobarea noastra („Da, Sofia, e Ham-ham acolo! Ce face Ham? Papa? ect…”). Ca la orice copil care incepe sa vorbeasca, de multe ori omite una din silabe, dar noi ii oferim intotdeauna varianta corecta pentru a putea in cele din urma asimila cuvantul intreg.

Ar mai fi multe de spus … e un drum lung, acesta de a cuceri lumea cuvintelor dupa doi ani in care fetita noastra nu a auzit pe nimeni vorbind…Ne bucuram insa ca ea e sanatoasa, fericita, comunicativa…

O sa atasez si niste poze din aceasta ultima jumatate de an, Sofia a crescut foarte mult, a inflorit parca, probabil si datorita implantului si experientelor noi pe care i le ofera.


Anunțuri

A venit si ziua… Duminică, Mar 14 2010 

… pe care o asteptam de atatea luni.

Maine e 15 martie, si Sofia va primi, pe cale chirurgicala, implantul cohlear care o va ajuta sa auda.

E o zi importanta pentru familia noastra, si cruciala pentru Sofia, desi ea mititica nu stie ce i se va intampla.

Profesorul Roland Laszig vine din Germania sa opereze 3 copii romani, printre care si Sofia. Ceilalti doi sunt: Matei, un baietel de varsta Sofiei, si Simona, o adolescenta de 17 ani. Doctorul Gheorghe de la spitalul Marie Curie – unde are loc operatia- il va asista pe prof. Laszig.

Speram ca interventia sa dureze putin, Sofia sa suporte bine starea „de dupa” si sa isi revina repede.

Peste aproximativ o luna implantul va fi activat si atunci pentru Sofia va fi ca si cum s-ar naste a doua oara. Cati copii cu problema ei au aceasta sansa?… Din pacate, prea putini… Dar asta face subiectul altei discutii.

Eu imi doresc ca operatia sa fie un succes – implantul va fi testat in sala de operatii, pt ca medicul sa se asigure ca e functional- , Sofia sa isi recapete buna dispozitie cat de repede dupa operatie, si sa ne intoarcem cu bine acasa atunci cand dr va decide ca e momentul.

Sentimentele parintilor in astfel de cazuri sunt amestecate, de la exaltare pentru ca facem ceva bun si important pentru fetita noastra, pana la teama de necunoscut, deoarece e prima ei interventie si prima internare de acest gen. Speram sa fie si ultima!

O sa pun aici linkul la povestea operatiei de implant cohlear, asa cum a vazut-o Luana, o fetita dragalasa pe care am cunoscut-o recent, operata in acelasi loc, tot de Prof. Laszig, in noiembrie anul trecut. Speram ca si la noi lucrurile sa decurga la fel de bine, si in curand sa stam cu Luana la povesti!

…cadou virtual la 2 ani Joi, Ian 21 2010 

Draguta de Lala ne-a daruit o felicitare virtuala, asa frumoasa ca am simtit nevoia sa o copiez repede si sa o urc aici. Multumim din inima Lala, avem si noi haine de sarbatoare acum 🙂 … si la anul sper sa iti multumeasca Sofia personal! (asta implica sa ne si vedem, nu? 🙂 )

2 ani…deja… Joi, Ian 21 2010 

Parca mai ieri veneam acasa de la maternitate tinand in brate un botz brunet si ciufulit si vociferator 🙂

Acum e o mica domnisoara mai degraba blondina, constienta de farmecele ei, cu preferinte ferme si in general cuceritoare 🙂

Ce ii urez fetitei mele la 2 ani?

In primul rand – tot binele din lume, sa o ocoleasca orice necaz , mai mic sau mai mare, sa fie mereu sanatoasa, sa isi pastreze veselia si sa ii sporeasca frumusetea! Si la anul pe vremea asta, sa stam la povesti amandoua! Asta ii doresc cel mai mult! La Multi Ani, iubita mica a mamii!

Inca nu imi vine sa cred ca au trecut doi ani de cand o avem (in afara burticii) – ce ani frumosi, dar si complicati si obositori cateodata … dar tot de la Sofia ne vine si energia, si curajul de a merge mai departe. Pentru ea varsta de doi ani este foarte importanta, deoarece peste nici doua luni va avea operatia de implant cohlear, si dupa aceea va incepe perioada indelungata, deloc usoara, dar extrem de importanta a recuperarii auzului si vorbirii. Imi doresc sa fim si noi puternici si sa nu ne slabeasca nici o clipa vointa de a-i fi mereu alaturi si a o ajuta asa cum merita.

La Mult Ani Sofia! Iti multumim ca existi!

Pagina următoare »